RUGACIUNEA DE DUMINICA

Duminica Orbului din naştere – Duminica 6 după Paşti

24 May 2014

Duminica a 6-a dupa Pasti

( a Orbului din nastere )

Evanghelia

Ioan IX, 1-38

1 Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere.

2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s’a născut orb?“

3 Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu.

4 Lucrurile Celui ce M’a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.

5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“

6 Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului.

7 Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ – care se tâlcuieşte: trimis -. Deci s’a dus şi s’a spălat şi a venit văzând.

8 Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea??“.

9 Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“.

10 Deci îi ziceau: „Cum ţi s’au deschis ochii?“

11 Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“.

12 Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“.

13 Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb.

14 Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.

15 Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m’am spălat şi văd“.

16 Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni??“. Şi dezbinare era între ei.

17 Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“.

18 Dar Iudeii n’au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n’au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea.

19 Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s’a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“

20 Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s’a născut orb;

21 dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“.

22 Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.

23 De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“.

24 Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu a. Noi ştim că omul acesta este păcătos“.

25 A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“.

26 Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“

27 Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“

28 Şi l-au ocărât şi i-au zis: „T? eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise.

29 Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“.

30 A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii.

31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă.

32 Din veac nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.

33 De n’ar fi Acesta de la Dumnezeu, n’ar putea să facă nimic“.

34 Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a’ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi??“. Şi l-au dat afară.

35 Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“

36 El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“

37 Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“.

38 Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s’a închinat.

 

Apostol

Fapte 16, 16-34

16 Şi a fost că’n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit.

17 Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii…“.

18 Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s’a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!“ Şi chiar în ceasul acela a ieşit.

19 Şi stăpânii ei, văzând că li s’a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor.

20 Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea

21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem“ i.

22 Şi împotriva lor s’a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.

23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă.

24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele’n butuci.

25 Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau.

26 Şi deodată s’a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s’au zguduit şi îndată toate uşile s’au deschis şi legăturile tuturor s’au dezlegat.

27 Şi când s’a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit.

28 Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!“

29 Iar acela a cerut lumină şi s’a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila;

30 şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?“

31 Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta“.

32 Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui.

33 Şi luându-i într’acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s’a botezat îndată, el şi toţi ai lui.

34 Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s’a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu.

 

 

 

Duminica orbului din nastere – Predica a Arhim Ioil Konstantaros

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică din Duminica Orbului

Duminica a VI-a dupa Pasti
(Faptele Apostolilor 16: 16-34)

Cât de diferită ar fi fost într-adevăr viaţa creştinilor, dacă aceştia ar fi luat exemplu din viaţa binecuvântată a Sfinţilor Apostoli? O mulţime de cazuri întâmpinate am fi putut să le înfruntăm în cel mai bun mod, exact aşa cum au făcut şi propovăduitorii lumii din lectura apostolică, pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici. Şi această pericopă este atât de mişcătoare, pentru că ne prezintă clar viclenia diavolului, înfruntarea corectă a curselor lui, dar şi răbdarea, pe care s-ar cuveni s-o avem când pătimim pentru dragostea şi slava lui Hristos.

Fireşte, este nevoie să ne aplecăm mai întâi asupra întregului text sfânt şi apoi să ne oprim asupra unui punct foarte important.

La ghicitoare – această făptură sărmană pe care a posedat-o vrăjmaşul neamului omenesc, diavolul. Şi ca şi cum nu i-ar fi ajuns aceasta, avea asupra ei şi tirania stăpânilor ei. Aceşti oameni ticăloşi profitau de starea groaznică a demonizării ei, ca să se îmbogăţească şi să adune pentru ei!

Să nu vi se pară ciudat următorul cuvânt: umilinţele şi chinurile pe care le-a suportat de la stăpânii ei, poate că erau mai mari decât cele pe care i le pricinuia urâtorul de oameni.

Şi cum să nu fie aşa, iubiţii mei? Când vedem cutremurătorul fapt, adică „duhul pitonicesc” fugind imediat la porunca Apostolului Pavel, dar observăm că, dimpotrivă, stăpânii ei persistă în ispita câştigului, iar filipenii îi calomniază şi-i izgonesc pe re-născătorii lumii. Cu adevărat, atunci când luăm aminte la lucrul acesta, ajungem inevitabil la concluzia că ispita – demon a banului este mai puternică decât legiuni întregi de demoni… „Profitabilul Hermes” este întotdeauna gata să-i înarmeze pe adoratorii lui cu cele mai puternice arme – a urii şi a calomniei – doar să nu piardă „libaţiile şi jertfele”, pe care victimele lui neghioabe i le oferă.

Să nu creadă cineva că aşa era atunci sau că aşa se întâmplă întotdeauna. Aşa se întâmpla odată, dar, din nefericire, astăzi mai ales se întâmplă din ce în ce mai mult. E suficient ca omul să fie realist şi să vadă realitatea în dimensiunea ei corectă.

Vânarea banului distruge nu doar persoane şi familii, ci şi societăţi şi popoare întregi. Iar situaţia de astăzi din Grecia şi, în general, din Europa (ca să ne limităm doar la „continentul civilizat”) ce altceva demonstrează, iubiţii mei, dacă nu faptul că gloata altor demoni, care provin din bezna şi „diferitele loje” ale iadului, se coalizează în a oferi libaţiuni oribilului mamona, fiind indiferentă cu totul la demnitatea persoanei umane.

Desigur, Marele Apostol al neamurilor a certat duhul de temut şi fata a fost eliberată de sub stăpânirea diavolului. Problema noastră astăzi este să avem dispoziţia de a ne împotrivi tuturor acestor înşelăciuni, care ticăloşesc şi sărăcesc nu numai „copilele” moderne, ci şi, în general, tineretul nostru. Într-adevăr, dispunem de această putere şi de această viaţă sufletească sau am căzut în ispita şi mai mare a struţo-cămilei, crezând că atunci când nu privim în ochi problema, atunci încetează să mai existe?

Dacă nu întreaga societate, pentru că asta este exclus, cel puţin noi, credincioşii creştini, să dojenim „duhul pitonicesc” social care întristează, umileşte şi ticăloşeşte pe cei mici şi pe cei mari sau oare blestematul compromis, cu tot ce implică el, ne-a făcut să „cazăm împreună”, „avântul apostolic” şi „paralizia social-religioasă”?!

Lucrurile arată mai degrabă că duhul aşa-zisului sincretism religios, în toate manifestările lui, tinde să dezamorseze curajul ecleziastic şi că modul new-age-istic de viaţă pe care îl trăim, a supus numaidecât structurile sociale interne şi, din păcate, şi persoane în adâncul pitonicesc…

Desigur, singurul lucru care nu poate să câştige teren este deznădăjduirea sau decepţia. Niciodată partizanii „calului alb” din Apocalipsă nu vor permite ca „visul” să se strivească sub greutatea pesimismului.

Fraţii mei! Nu doar că nu vor domina până la sfârşit „stăpânii tinerei”, ci autenticii continuatori ai Didahiei Apostolice, „primită de la strămoşi”; ca în toate timpurile, aşa şi acum vor certa „duhul răului”, şi în acelaşi timp vor primi bucuria şi binecuvântarea în închisori, rugându-se şi lăudându-L pe Dumnezeu…

Dea Izbăvitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos să ne dovedim incompatibili cu duhul lumii şi, mai ales, cu groaznica ispită a banului, pentru că, printre altele, şi juridic şi din fire este imposibil să domine pentru totdeauna îngerul cel căzut. Amin.

(trad. M.L, sursa: autorul via mail)

PREDICI ŞI OMILII

OMILIE 1 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => NIMENI NU ESTE PEDEPSIT PENTRU PACATUL PARINTILOR SAI

OMILIE 2 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => BUNATATEA LUI DUMNEZEU FATA DE TOTI OAMNEII, FARA EXCEPTIE

OMILIE 3 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => INTREBAT DE FARISEI, ORBUL DIN NASTERE LE RASPUNDE CU CURAJ SI DA SLAVA LUI DUMNEZEU

OMILIE 4 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => IISUS HRISTOS VINE INAINTEA ORBULUI DIN NASTERE, CA PENTRU A-L LAUDA PENTRU MARTURISIREA SA CURAJOASA , EL II DA UN NOU HAR

CUVANT 1 NICOLAE STEINHARDT =>ADMIRATIILE DOMNULUI-ORBUL DIN NASTERE

CUVANT 2 NICOLAE STEINHARDT => MARTURISIRILE DOMNULUI-ORBUL DIN NASTERE

CUVANT 3 NICOLAE STEINHARDT=> DOAMNE, SA VAD !

PREDICA SFANTUL TEOFILACT AL BULGARIEI

PREDICA SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI

PREDICA SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL

ALTE RECOMANDARI: SF. CHRIL AL ALEXANDRIEI – PSB 41, SF. IGNATIE BRIANCIANINOV, PR. TEOFIL PARAIAN