ultima o(a)ră

 

DOR DE OAIA NĂZDRĂVANĂ DOR

 

Dor de vremea mea de scris

de surâsul interzis

de flori de toamnă

şi de dor de paradis

de ultimii fiori ai filei

 

pe care despic mânia milei

cerbicia vulturelui

care trece pe de-a-latului ceriului

şi-i rece de din zori afară

şi-mi-i dor de-o ţară care-a fost

 

şi-i deodată tutulor povară

ea rămâne scrisă în poveste

dar la proba ei orală

o trag la ruletă şi-o măsoară

trândăvia lenea şi hoţia

Cele trei s-au pus să mi-o omoare

 

făcând-o să sângereze

pe l-apus de soare

într-un veac de trecere…

orb căci fără de ferestre!…

 

 

Milă mi-i milă că n-am

nici o trecere si nici plângere

nu mai pot să fac

la domnul îngere

i-au furat icoanele

i-au secat izvoarele

i-au zmintit zăvoarele

 

 

Acum vor să sape-n piatră

aurul să-i vândă  încodată

aurul să-l joace pe capace

duce s-a-ar şi nu s-ar mai întoarce

cine i-au pus gândul rău

Preasfântă Ană

sus la Roşia Montană

 

afurisenie şi-au pus toţi în tălpi

şi cucută toţi clienţii iadului

trecuţi pe lista neagră

din baladă oiţă bârsană

oaie năzdrăvană

celui de pe clinului iadului

 

celuia vândut ce-şi vinde

maica încă pe arginţi şi nici

cel puţin pentru merinde

se făleşte chiorul şi cei nesimţiţi

ce şi când si cu ce se vinde…

 

Ţării din răscrucea

Celui ce ne poartă crucea

Singurului unicului Vărului;

bunicului cu stăbunicul

şi cu iarba ce îşi numără

veacurile-n barbă

şi cu noi asemene…

ION MURGEANU