visul

 

 

0w-pieta

 

 

 

 

 

MAMA OMULUI
( un vis)

„Ce este Mie şi ţie,femeie;
încă nu a venit ceasul Meu.”
(Ioan 2,4)

Mă vizitează mama tot mai des
Pe canapeau dintre cărţi unde -mi calmez
Nervii rebeli Părerea că aş fi însăşi Ideea!…
Abia adorm şi ea apare-n somn.
E ca de obicei la noi în Galileea.

Tot mai preocupată de căsuţa veche
Care acum nu ne mai aparţine
Ia lucrurile totuşi  de unde le-a lăsat
Chiar dacă-n sat nu mai e aceeaşi lume
Nici satul nu mai are anticul renume.
Faima de când Eu eram copil şi Dânsa mamă.

O, aparent nimic nu s-a schimbat; n-aş inventa
din nou Ceva să-mi răsuceasc cuţitu-n rană

Sigur ea nu ştie cine sunt şi dacă
Sunt „nebun de bun” să umble vorba
De mine peste zece lumi; lăsăm anume lucrurile
întâmplate;Ea nu mai pune întrebari
Eu nu mai vreau să ştiu cine mi-e Tatăl.

Niciun răspuns. Când mă trezesc
Mă  strânge ca pe vii un nod în gât
Abia respir…mă ţine mama-n braţe…
Plânge ca atunci subt cruci.

 

Tristeţea se va istovi;
Mâhnirile vor aboli postumele .
Mă ţin lipit de Cruce cuiele Ideii.
Şi mă trezesc  chematîn vis
De-celaşi Cer bătrân;
Un dor nepotolit în vis resimt
de-a mă întoare în Zorlenii Galileii…

Mamă!strig ;iar ea nu mă aude,
A fost un vis. Am şters-o de pe cruce,
Să Te văd pe Tine: îi spun în şoaptă.

 

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Notă | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s