10 + 1

ZECE DE LA ORA ZECE

Creangă înflorită

Nu ştiu Doamne m-am gândit
Că sunt pomul părăsit
Nu-mi mai cântă-n crengi nici cucu
Sunt tăcutul sunt uitucu

Numai dimineţile
Parcă-mi număr vieţile
Când văd mângâierea ta
Într-o creangă înflorită

Chiar aici în calea mea
Şi-a singurătăţii
Ea-i face cu ochiul vieţii

Ea mă ţine pe picioare
Să merg drept până la colţ
Unde trece-vom cu toţi…

 

Oarecarele

Numai bine n-am avut
Pe pământ cât am trăit
Dar m-am învăţat cu greul
Şi i-am spus că eu mi-s răul!

Că de răsuflarea mea
Pomul vieţii nu mai creşte;
Ca smochinul mă uscai
Pe care îl blestemai !

Spune-mi ce-ai avut cu mine
Să mă scotocească cine
Şi-n suflet şi-n buzunai..?

Oare Oarecarele
Mă ştia de undevea?
Imi răspunzi?!Nu-i treaba ta!

Lumina stinsă

Ochii mei sunt vineţi
Ochii mei sunt trişti
Au trăit mai multe vieţi
Numai în restrişti

S-a aprins lumina lor
Într-o viaţă de decor
Şi de-atâta ta lumină
S-au umplut de vină.

Ce mă paşte nu mai ştiu
Dacă-s mort ori mai sunt viu
Calul sau stejarul

Cenuşa cu jarul;
Peste tot lumină stinsă
Viaţă interzisă.

 

Anii

Copleşitorul ostenit
De lunga sa năvală
Când măcina cu zilele
Făina lui la moară.

Pe urmă au venit zăpezi
Şi sănii cu alţi saci.
Din bobul grijii semănat
Rodiseră în draci

Nervoşii ani de după
Nădejde şi-nviere
Şi-aceştia sub lupă

Citiţi şi în durere;
Ei nu sunt cei mai mulţi
Trec pe zăpezi desculţi…

Coasa

Prietenia mea cu dorul
Din vremea când coseam mohorul
Şi braţul sta întins şi tare
Să te cuprindă Înserare

Şi să rămâi până la ziuă
Pe braţul meu întins şi tare
Coasa e-n cui şi treabă n-are
Mai mult decât o piuă

Uitată printre fiare vechi
Şi amintiri deşarte;
Atunci făceam povestea

Nu o ceteam din carte;
Din cuiul ruginit dogită
Scoboară coasa hotărâtă!

Jaf şi milă

Uite cum picioarele
Mă întreabă câte vor
Nu ştiu cine le urneşte
Eu pe ele sau uşor

Ele pe-ale lor
Sosii de picioare
Răscroite pe tipare
Desenate din mohor…

Căci uitând sub el o filă
I-a mânjit conturul
Ploaia viitorului

Numai jaf şi milă;
Parcă aş fi furul
Din averea dăinuirii…

Trece viaţa

Ce scris uşor ce treabă
Făcută la cântat cântare
Când eram tânăr şi vesteam.
Mai cântă-mi lăutare!

Când adunam nu cântăream
Ce adunam legam în zale
Mai tari ca zilele de Mai
Şi mai strălucitoare.

Când adunam vesteam
Azi Vestitorul omenesc
Trist îşi întoarce faţa

Să nu-l învinuiesc
Ce m-a-nvăţat ca să vestesc.
Luptam cu vremea! Trece viaţa.

Prag tocit

Unduie în lanuri grâul
Şi se coc în porţi caişii.
Am visat că trecem râul ?
Brazii de la munte ninşii

Scurtătura de pe clin
Şi cărarea dreaptă…
Printr-un lan noi doi treceam
Treaptă după treaptă

Învăţând ce-i greul pâinii
Pâinea grâului şi coasta
Cea expusă suliţei !

Tot mai mulţi şi tot mai grei
Se-adunară ipocriţii
Tocind pragul uliţei!

Treaz şi lucid

Ai spus că mult ţi-ar place
De-ar fi să fii treaz şi lucid;
Să-l chemi la tine-ncoace
Pe cel din urmă înger

Să-i dai să bea din vase
Un vin făcut de mâna ta
Nunţit la Cana Galileii
Eraiatunci atât de tânăr

Oh, neştiind că poţi ce vrei
Să-l înmuţeşti pe vin în vii
Scazând numărătoarea morţii

Minunilor ce vor veni;
Treaz şi lucid la umbra porţii
Să pleci învins însă nebiruit!

Patetica

Eram patetic curios
Peste măsura firii
Poruncitor cu mine
Delăsător cu trandafirii

De crini îmbălsămat
Imaculaţii şi zefirii
Mă tăvăleam în pielea lor
Şi mă răneam cu spinii

De sânge doritor să-l văd
Să-i dau uium menirii
În frăgezimea zorilor

Culoarea dăinuirii
Albul pe roş tabloul vast
Placat în marmura iubirii.
21 august 2006(şi în continuare)…

 

EUROPA!…

Tot ce am călătorit (nu) am posedat!
Am refuzat America din start. Ar fi fost
prea mult pentru mine. Prea tare.
Prea dur pentru felul meu… Parisul visat tânăr
ca Eugene de Rastgniac nu-l văzusem; când
mi se propunea America insistent, m-am
exonerat de la perfidă cinstea aceasta!

Întâi şi-ntâi a fost Grecia îndrăgostită de mine
tandru ca să respir de pe punte tot aerul Eladei.
Apoi Spania hidalgo falit după ce am traversat
jumate de Franţă şi bunăparte Italia. La Veneţia
enervat şi ciufut am simţit clima atroce turismul
ei pictisit; la Verona un Shakespeare cazon
dar foarte curios n-am întîlnit pe Dante!

La Monte Carlo în principatul Monaco
am scuipat simbolic pe bogăţia lor; la Cannes
m-am bălăcit în Mediterana de pură convenienţă
fiind scos din apă pe braţe sprijinit pe o creangă
uscată pe nisipul fin la o parte de galeşe gheişe
concetăţene europene (deosebit de amabile)…

Am avut în fine şi eu de libertatea de
a fi european: un drept pe care l-am câştigat
prin refuz prin perseverenţa refuzului de a fi
primit laolaltă cu alţii deşi mai la urmă de tot
în schema cu autocarul, darul ei otrăvit!

Aprilie, 2011

 

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s