Dizgraţia

 

Baltazare

Sunt zile întregi după care cu mâna de ceafă te ţii
Spui că ai fost un cuminte copil
Că-ţi plăceau ţurca şi alte prostii

Acum eşti un rege aşa din senin
Un rege mănos
Supuşii la caznă îi pui să îndure supuşii frumos
Te roagă să vezi de păcatele lor
Că-i înşală nevasta
Copiii lor seamănă ţie e regatul de proşti plin
O cizmă şi-o târfă conduc divinul destin
Copiii au glasul uşor ca părinţii
E plină grădina de meri şi de larvele grase
În carnea lor albă
Simţi viermele cum adie uşor
O poamă de măr a crescut cât e casa
Copii o strică în dinţi
Li se scurge melasa păcatelor voastre
Aşa trece viaţa
Sunt zile întregi peste care un hău de omăt.

 

 

Bătrâne continentul

Spuneam zădărnicie să-i scrii unei femei
Ce suferă de lene
Aceleeaşi că vii poimâine şi poate să aştearnă
Devreme ce oraşul e perna ei de damă
Plouat pustiu
L-ai dărâma ai pune Bomba
Şi nu te-nduri de păsări de arbori şi copii
Bătrâne Ambasador bătrânul continent
Se sparge de hotare
Uşor aplecat aplecat peste fila ta albă scrii
Laşi în aceste ode mici nebunii de crini
În timp ce Doamna vrea război cu generali
Şi grade
Tu o întrebi de harpă
Bătrânul nostru Soare
Încă senin.

 

Letristul

Ţi-am scris şi ieri îţi scriu şi azi o fac şi mâine
A scrie nu-i chiar simplu nu-i totuşi cel mai greu
Am scris să treacă timpul am fost ambiţios
În zece zile cât am avut permisiunea
Îngăduinţele şi raţiunea rece
Nu-i uşor
Într-un oraş în care vin corăbii
iar uneori sosesc scrisori
Într-un oraş în care centurioni pe iarbă
Îi vezi întinşi sau umbre
lângă femei pe care cuviinţa
le desfată doar cu bărbaţii lor
Acest oraş e templu al Iubirii şi-i Leagăn lui Amor
Ferestrele sunt stinse nu ştii ce se prtrece
acolo-n dosul lor
Scriu celei mai frumoase frumoaso ucigaşă
Ca şi cum naufragiul i-ar scrie mării sale
Şi i-ar ceti-o Vântul/ Pustiul Mărilor.

 

Dizgraţia

Bat în ferestre zorii ca nişte mici copite
A început războiul zici întorcându-ţi trupul
şi-ţi pipăi rănile
Te-au aruncat în şanţ vor trece peste tine
Simţi chiar sudoarea rece curgându-ţi pe obraz
Ce luptători grăbiţi şi-aceştia îţi zici
Ce bine este totuşi aici la tine-n şanţ
Măcar să-ţi cadă fata aceea care-o ţine
Pe iapă ghinărarul mergând alăturaţi
Minuni însă vezi bine nu se petrec în şanţ
Îşi duce ghinărarul la el acasă prada
Şi ea se hotărăşte scâncind să se dezbrace
De-o vede naţiunea cu sânii degeraţi
Priviţi ce li se-ntâmplă

Arată ghinărarul
Acestor fete care merg la război
Devreme
Ce sânge rece e-n fata asta Doamne
Ostaşi luaţi fecioara de mi-o înfierbântaţi!

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s