Spovedanie dupa spovedanie

 

Spovedania unui betiv

ION MURGEANU

Sunt bolnav prieteni ºi sunt singur
Sunt bolnav de boala lumii
Cui îi pasã de singurãtatea mea?
Şi de boalã nici atât: e pretutindeni.
Toţi suntem bolnavi mai mult sau mai puþin
Într-o lume disperatã şi confuzã.
Dar puţini dispuşi să ne mãrturisim.
Oh, risipa şi alcoolul,
Lipsa de mãsurã,
Vinul dupã bere
Berea dupã vin, tot butoiul plin,
Sau acele sticle colorate
Consumate dupã primele
Puţin câte puţin.
Nota noastrã pentru libertate
După ce-am scăpat
Din puşcăriile totalitare
Avem alte puşcării: whisky
Falsa lor mâncare – nume de-ngropare…
Consumate după primele şi-amin;
Consumate dupã primele şi-amin
Rar şi de se poate şi cât de puţin.
Trebuie la timp sã-mi fac programul
Incluzând şi tevatura de poet
Dimineţi surori şi dimineţi de toamnã
Parfumări suave şi ploi puhave
Înaintea răsăritului şi pânã-n zori
Când lumina şi-ntunericul se-ngeamăneazã
Dimineţi surori şi dimineţi de toamnă
Parfumări suave şi ploi puhave…
Aerul cât timp e pur şi coherent
Cred cã de acestea toate
Aveam nevoie
Fără râvna recunoaşterii de drept.
De mireasma aerului pur aveam nevoie
Şi de râvnna recunoaşterii de drept.
Mi se prăbuşise viaţa o luase razna
O iubire năzãrită am trăit-o teoretic numa
A venit şi a plecat ca de la balamuc nebuna
Ea ca mine mai văzuse-n filme
Însã viu şi actual ca mine n-a văzut.
Ea ca mine mai văzuse-n filme.

 

Oh, risipa şi alcoolul…
Dacă apărea un vin pe-o stradã
Cumpăram cu vinul toată strada
Şi cu vânzătoarele grămadă
Ne făceam ocheade – cam ştiau năravul
Secta noastră nu-ncepea cu mine
Ne făceam cu ochiul se lipea moravul.
Se înfunda în mine şi mai rău năravul.
Egoismul e ca pirul la beţie
Nu te mai gândeşti la altceva
Nici nu ai avea la ce
Te ia-n braţe totul – toate
Generoase şi ca deobicei blonde
Blondele sunt bune generoase.
Nu vorbim de brune că ar fi geloase
Blondele sunt bune generoase.
Cu atât mai bine eram singur
Dimineţile şi briza totul sigur
Sau portretul ce mi se picta pe cer.
Nu l-am întâlnit pe omul negru
Omul întâlnit de mine era blond şi el.
Blând – şi bunătatea-ntruchipatã
Nu ştiu ce găsise el la mine
Sau de ce m-am însoţit cu el.
Era omul ce cuprinde lumea
Îngerul trimis să mă însoţească
Îl visam şi dânsul mă visase
Lumea devenea de tot scârboasã
Îmi e greu sã o descriu anume:
Înjosit de lume şi scuipat de lume
Să fi fost oare la mijloc mila?
Nu am înţeles ce mă lega el.
Eu butoiul de borhot el pura brizã
Însoţirea noastră tot mai des
Fără să-mi ia sticla de la gurã
Fără sã-i fi arătat vre-un interes.
Alungând borhotul lăsând briza
Să mă simt curat la fel ca el.
Alungând borhotul lăsând briza
Sã mă simt din ce în ce altfel.
De văzut nu l-am văzut la faţă
Decât în Biserica Antim
Într-un vis în care stam deoparte
Iar el a venit să-mi spună Pace şi Amin.
Nu mai ştiu măcar ce îndrugasem
El mă cunoştea după lecturi şi poezii;
Nu mai ştiu atunci ce îndrugasem
El mă cunoştea după lecturi şi poezii.

 

Şi a fost în fine mai târziu
Cumpãrasem iar un vin şi-o stradă
L-am beut pre tot şi-am adormit
Într-un parc trezindu-mă grămadă
Gol şi desculţat cum pe lume am venit
Într-un parc sub bancă la grămadă
Gol şi desculţat pe lume am venit.
Cred cã-şi întorsese faţa de la mine
Nici n-ar fi avut ce mai vedea
Gol pe o şosea de maşini pline
Nimenea nimic nu mã-ntreba:
Şi veni la mine cineva şi cu ruşine
Dacã am un nume şi o casă undeva;
Deci veni la mine cineva şi cu ruşine
Dacă am un nume şi o casă mă-ntreba.
Ăsta a fost primul plan al morţii.
Dar ce ştim de moarte noi şi planul ei?
Alte vedre vin de soiuri alb şi roşu
Însă n-am simţit nici disperare nici dispreţ
Cãtre răul cel mai rău mã îndreptam;
Însă nu simţeam nici disperare nici dispreţ
Cãtre rãul cel mai rãu mã îndreptam.

 

Dipsoman. Beţiv ar fi alintul
Unui om ce bea pe la ocazii
Îmi făceam de baftă camarazii
Vechi amici acum mã şuşoteau.
Obiceiul devenise boalã
Cu cişeaua beam vin nu cu oala.
Când îmi aminteam de tine îngere al meu
Încercam sã-l caut disperat pe dumnezeu.
,
,
ÎNCHINARE:
Vinurile albe – sece!
Să rămâie pentru-mpărtăşire
Vinul roş în vase de argint şi pâinea
Trupului Său sfânt din care
ospăteazã lumea.
Vinul roş în vase de argint şi pâinea
Trupului tãu sfânt din care
se hrãneşte lumea!

Spovedania unui betiv
Zodii în cumpãnã
, toamna 2009

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s