stare

Sonet de brumă

Ascult în mine vântul şi n-aud nimic
Mi se strecoară-n literă o cruce
Atât de-adânc când suflă bruma dulce
Şi tropotesc pe toamnă ca un hune mic…

Drumul nu mă adună pentru ce am fost
N-a mai rămas şi pentru mine-un hat
De parcă n-am avut pe lume nici un rost
Şi nici pământ cât o cazma de lat…

M-adun ca să mă vând pe un pitac
La fel de rău şi-nvierşunat pe mine
Că nici uitării n-am să-i fac pe plac

Iar amintirii şanse-i dau puţine
S-adune vremea într-un pumn de rime
Cât ploaia ar putea s-o care într-un sac.

ION MURGEANU

Un an mai târziu

E primăvară dar în mine-i toamnă

sunt de nelinişti ud şi de dureri

şi fiecare zi de azi e parcă ieri

în  orice  mâine aştept o nouă rană

 

cu  orice clipă veacul se răstoarnă

a fost sau nu va fi sau dacă e

o clipă cât un veac decolora îmi pare

de sunete  uscate o stricată goarnă

 

o stingere univeraslă a sunat

oglinda în care nici măcar nu m-am uitat

s-a spart în ţăndări oare ce înseamnă

 

am  devenit uituc ca orice maniac

care întârzie pe muchi în loc s-adoarmă

boţit de somn năuc  şi de nădejdi sărac.

im

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s