cautari

 
 
 
 
 
 
 

marți, 31 august 2010

Stefan Zweig către Romain Roland

 
Stefan Zweig către Romain Roland

” Ah, ce mediocru mă simt ca scriitor! Măcar să devii un Balzac al acestor vremuri, dacă tot nu poţi fi salvatorul sufletelor disperate.”

8 septembrie 1919

 

MARIO VARGAS LLOSA

 
Mario Vargas LLOSA, CASA VERDE:

„Şi azi nu-i vorbi, ascult-o lîngă tine, silueta ei e o barcă, pustiul e o mare, ea navighează, ocoleşte încet dunele şi arbuştii, n-o întrerupe, nu călca cu piciorul umbra pe care o proiectează. Aprinde-ţi o şigară şi fumează, gîndeşte-te că eşti fericit şi ai da orice ca să ştii că şi ea e fericită. Pălăvrăgeşte cu ea şi glumeşte, tu, acum fumez, o s-o înveţi şi pe ea cînd o să fie mare, fetiţele nu fumează, s-ar ameţi, rîzi, să rîdă şi ea…”

Un fragment dintr-un roman cu un final tulburător, dar nu-i ăsta, e altul.

 

WITTGENSTEIN despre sine

 
WITTGENSTEIN despre sine, CARNETELE DE LA CAMBRIDGE ŞI DE LA SKJOLDEN:

” 18-08-37. Mi-e teamă că sînt deprimat şi incapabil să lucrez. Mi-ar place acum să trăiesc cu cineva. Să văd un chip omenesc dimineaţa. Pe de altă parte, am devenit atît de moale, încît poate că mi-ar face bine să trăiesc singur. Sînt acum extraordinar de demn de dispreţ.
19-08-37. Să fie oare din cauza climatului? Este teribil ce uşor mă copleşeşte neliniştea.
22-08-37. Creştinismul nu este o doctrină, nu, vreau să spun o teorie despre ce i s-a întîmplat şi ce i se va întîmpla sufletului omenesc, ci o descriere a ceva ce se produce cu adevărat în cursul unei vieţi umane. „Conştiinţa păcatului” este un eveniment real, ca şi disperarea şi mîntuirea prin credinţă.
22.11-37. Mi-ar place să fug, dar nu ar fi bine şi nu mă pot hotărî la aşa ceva. Pe de altă parte, poate că aş putea-mi-aş putea face bagajele mîine şi aş putea pleca poimîine.Voi simţi eu oare dorinţa de-a pleca? Ar fi bine? Nu trebuie oare mai curînd să rămîn fie ce-o fi…”

E doar un micuţ fragment din unul din jurnalele poate a unuia dintre cei mai importanţi filosofi din secolului XX.

 

luni, 30 august 2010

Herman Bahr despre d Annunzio

 
Herman BAHR despre d Annunzio:

” Îl răneşte faptul că nu trece drept un mare magician al verbului…”

 

Robert MUSIL

 
Robert MUSIL, OMUL FĂRĂ ÎNSUŞIRI:
” …Am dreptul să fac orice, însă nu doresc să fac nimic…”

 

azi dimineaţă

 
azi dimineaţă a plouat cu doniţa şi pe lîngă mine a trecut un biciclist, a trecut în viteză, cu o mînă pe ghidon şi cu alta ţinînd o umbrelă deasupra capului, cum făceam şi eu, uneori, cînd ploua, dar acum nu am bicicletă şi merg mai mult pe jos, dar tot cu umbrelă, cînd plouă. şi tot cînd ploua m-am plimbat prin parcul ăla cu trandafiri şi mi-am amintit de un poem celebru şi nu era nimeni în jur şi eu mi-am zis, că, dacă îl ştiam pe de rost l-aş fi recitat cu voce tare. Şi mi-am mai amintit de scrisoarea unei poete care locuieşte în Siberia şi care, de de curînd, a văzut Baikalul.

 

duminică, 29 august 2010

Leonid Itzelev

 
E un prozator şi scriitor evreu care scrie în rusă care a emigrat din Uniunea Sovietică la sfîrşitul anilor 70. Din creaţia sa Revista LA PLIC a publicat o piesă care poate fi citită aici:
http://plic09.files.wordpress.com/2010/06/2_supliment_itelev_leonid_web.pdf

E o piesă care ar trebui urgent montată în Bucureşti. Ca să aflaţi de ce, ar trebui s-o citiţi. Merită. E o piesă faină de tot.

 

WITTGENSTEIN despre sine

 
WITTGENSTEIN, din JURNALELE SECRETE:

” Dintre toate observaţiile mele, nici măcar una dintre criticile la propria-mi adresă nu a fost scrisă în întregime în lipsa sentimentului că este totuşi minunat că-mi pot vedea defectele”.

 

sâmbătă, 28 august 2010

Wittgenstein în drum spre Trakl care se afla într-un spital militar în Cracovia

 
WiTTGENSTEIN, fragment din JURNALELE SECRETE:

” 05-11-14. Dimineaţa devreme am continuat drumul spre Cracovia, unde trebuie să ajungem seara tărziu. Sînt foarte nerăbdător să aflu dacă îl voi întîlni pe Trakl. Sper din toată inima. Îmi lipseşte cumplit cineva cu care să pot discuta în profunzime. Va trebui să mă descurc chiar dacă nu găsesc o astfel de persoan. Dar asta mi-ar reda puterile. Am fost toată ziua obosit şi înclinat la depresie. N-am lucrat mult.-La Cracovia. Este deja prea tîrziu să-l vizitez pe Trakl azi. Fie ca spiritul să-mi dea puteri.
06-11-14. Devreme în oraş, la spitalul garnizoanei. Am aflat acolo moartea lui Trakl în urmă doar cu cîteva zile. Sînt foarte zguduit. Ce trist, ce trist!! I-am scris de îndată lui Fcker. Am făcut cîteva comisioane şi apoi, spre orele şase, m-am întors pe vapor. N-am lucrat. Bietul Trakl.-Facă-se voia ta”.

 

vineri, 27 august 2010

Vladimir Batşev

 
Vladimir Batşev

” Ce nu am încercat?
nu am hălăduit sub podul lui Alexandru al treilea,
nu am stat la coadă cu şomerii,
nu am strivit gîndaci în hoteluri îngălate suspecte
nu l-am cunoscut pe Marele Cneaz,
nu am condus un taxi
nu am lucrat în uzină
nu am supt samogon
nu am scris
versuri şi
nu am fost prieten cu Mosjhin…”

Ăsta e un mic fragment din cartea lui Vladimir Batşev Unchiul meu din Paris.

 

 
STefan ZWEIG despre RILKE

” Rilke proaspăt întors de la Ronda, foarte bronzat, rîde copilăreşte, copilăreacă este şi magnifica dezinvoltură a gesturiloor. Chipul lui nu scoate la iveală trăsături marcante, are nasul turtit în formă de cartof, ochii apropiaţi şi limpezi, gura desenează un fel de arc senzual, doar mîinile sînt foarte fine. povesteşte într-un stil foarte colorat vizita la Tolstoi… Evocăm apoi necesitatea unificării Europei…”

E un mic extras din jurnalul lui Zweig.

 

Georg TRAKL

 
TRAKL

” O, nebunie a marelui oraş pe-nserate,
cînd copacii chirchiţi înţepenesc lîngă zidul întunecat,
spiritul răului să privească de sub masca-i de argint;
iar lumina, cu biciul ei vrăjit, respingă noaptea împietrită.
O, sunetul înăbuşit al clopotelor de seară.”

Ăsta-i un fragment dintr-un poem de TRAKL

 

joi, 26 august 2010

Contrafort

 
Am ieşit azi o singură dată din casă, să-mi cumpăr o sticlă de apă minerală, şi, trecând pe lângă un chioşc, m-am uitat dacă a apărut revista Contrafort. Pe tejghea am recunoscut revista. Pe prima pagină scria că e numărul din iulie-august, când vânzătoarea m-a asigurat că e de azi.
Articolul care dă start acestui număr, în „Polemici cordiale” este o replică de-a scriitorului Constantin Cheianu către colegul său Mircea V. Ciobanu despre onesitatea actului critic şi despre cum i s-a executat cartea „Sex & perestroica”, fără dreptate. Editorialul atinge problema „Limbii moldoveneşti” şi cum este aceasta prezentată pe internet. Se oferă exemple din Wikipedia şi anume definiţii ale acestui termen din diferite limbi. Cel mai dens şi mai bine construit dintre toate, zice Eugenia Bojoga, este articolul în limba polonă, care oferă mai multe detalii şi cu privire la literatura scrisă-n această limbă. Tamara Cărăuş deschide o fereastră „Viaţa unui om singur”, de Adrian Marino, revendicându-i calitatea de ideolog. Vasile Gârneţ povesteşte despre locurile care l-au impresionat la Roma. La chestionar răspund Aureliu Busuioc, Liliana Corobca şi Vlad Grecu. La secţiunea proză, cu nişte povestiri, apare Claudia Partole. Dar aceste povestiri îmi par mai degrabă simple gânduri. Poate pentru că în ultima vreme am citit prozatori străini foarte puternici şi balanţa de comparaţie a căpătat exigenţă. Mai interesant povesteşte Alex Cosmescu despre ce faci în fiecare zi. Citindu-l, mi-au venit nişte idei interesante, pe care aş vrea să le experimentez începând cu septembrie. Chiar vă recomand să-l citiţi pe Alex în numărul acesta. Apoi Helene Hegemann – numele unui „scandal” literar, ori dacă scandalul vinde literatura şi dacă limbajul de bloggeri şi facebook-işti poate fi catalogat drept scriere literară şi dacă e corect să plagiezi dând cu citat – literatura hipertextului care nu mai respectă drepturile de autor. Un interviu cu scriitoarea Ulla Unseld-Berkewicz care finalizează cu un răspuns foarte mişto şi multe alte lucruri interesante, printre care versuri de Victor Ţvetov. Eu încă citesc. Vi-l recomand şi vouă.

 

marți, 24 august 2010

Robert MUSIL

 
Robert MUSIL, JURNAl

” Nu l-am citit pe Kant pînă la capăt, ceea ce nu mă împiedică să continui să trăiesc, şi nu risc să mor de ruşine pentru că altul ar fi înţeles pe deplin lumea înaintea mea. Pot la fel de bine să susţin două afirmaţii absolut opuse şi să am dreptate în ambele cazuri…”

E doar un mic fragment din jurnalul lui Musil.

 

GRAHAM SWIFT, PĂMÎNTUL APELOr

 
Graham SWIFT, PĂMÎNTUL APELOR, editura POLIROM, 2009

„Şi nu uita, îmi tot zicea tata, de parcă mă vedea ridicîndu-mă şi pornind să-mi caut norocul în lumea largă, ” orice ai afla despre oameni şi oricît de răi ar fi, nici unul nu-i lipsit de inimă şi fiecare a fost un prunc nevinovat, care a supt cîndva la sînul mamei…”

Acest fragment e din Graham SWIFT, din romanul PĂMÎNTUL APELOR

 

R(emi) [ Jurnal ]

 
de emilian valeriu pal


Cînd mă trezesc dimineaţa primul lucru pe care îl fac e să beau două căni cu apă. Cică aşa se elimină toxinele acumulate peste noapte. Apoi propolis şi scoarţă de stejar pentru gingii. Apoi argilă dizolvată în apă. Eu numesc asta boala femeii nebune, care, după 40, descoperă medicina naturistă şi pe Dumnezeu.

De două luni de zile transformatorul de lîngă bloc scoate un bîzîit ciudat. Vecinii spun că se topeşte ceva acolo şi va lua foc mai devreme sau mai tîrziu. Îmi pusesem toate speranţele într-o explozie reuşită care să mă surprindă la balcon în timp ce fumez. Să văd cum dispare tot ce a fost al meu, tot ce am fost, în timp ce plutesc.

*

Pentru vreo două zile lucrările la dig s-au întrerupt. În timp ce excavau pămîntul au dat de nişte buncăre din al doilea război mondial. Au venit nişte arheologi şi tablagii de la prefectură, au făcut măsurători, apoi s-au cărat.
După asta în sat a izbucnit isteria. Ăia mai bătrîni, care prinseseră războiul, povesteau de ceva comori ascunse prin grădini. Vreo săptămînă de zile, cei care lucrau la reconstrucţia caselor au lăsat baltă munca şi au început să scormonească prin grădini. Cum dădeau de vreun cui ruginit făceau cerere la primărie să vină comisia de expertiză să verifice vechimea.

*

Aş putea să iau o pauză şi să-mi imaginez timpul ca pe zaţul de cafea. Să-mi întorc zilele cu susul în jos şi să-mi ghicesc. Nu e nimic poetic aici. E doar lehamite. Şi puţină prostie. Pentru că dacă ai avea pe cineva priceput la cititul semnelor ţi-ar fi prezis de mic ce şi cum o să ajungi. Cînd eram copil obişnuiam să mă joc de-a războiul. De cele mai multe ori mă jucam de unul singur. Pentru că nimeni nu prea voia să se joace cu băiatul lu dom’ inginer. Ca o paranteză fie spus: se pare că ura faţă de taică-miu s-a cam înmuiat odată cu anii. Nu ştiu. Poate orice fel de ură se atrofiază odată cu muşchii.

Deci mă jucam de-a războiul. Dacă eram singur mă piteam într-un şanţ şi aruncam cu pietre în duşmani închipuţi din tractoare. Dacă aveam prieteni care să-mi ţină companie atunci ne prefăceam cu rîndul. Eu mă prefăceam că îi împuşc în inimă ei se prefăceau că mor. Cînd venea rîndul meu să fiu împuşcat nici de-a dracului nu voiam să mor. Rînjeam şi le spuneam că au tras în partea greşită. Că ei au tras în partea dreaptă şi eu m-am născut cu inima-n stînga.
Nu ştiu de ce. Mult timp am crezut că oamenii au inima în partea dreaptă.
Proabil de la învăţăturile preotului mi s-a tras. Cum că aia buni vor sta întotdeauna la dreapta.

*

Fîntîna ţinea acum loc de groapă de gunoi. Se umpluse cu saci menajeri peturi şi seringi. Ca de obicei trebuia să ardem gunoiul. Am luat un butoi de fier şi am scos din fîntînă sacii. Ai mei nici nu voiau să se apropie. Cîte un sac se mai spărgea şi cădeau pe jos amestecate coji de pepene conserve goale şi răhăţei de la bunică-miu. Focul a durat vreo cinci ore.

La ce te poţi în gîndi în tot timpul ăsta?
Că merii n-au fost stropiţi în primăvară şi acum sînt plini de omizi.
Că vecinul Babarez a furat toate prunele. Să-i stea rachiul în gît. Şi-a făcut firmă de proiectări doar că tembelul a pus uşa de la sediu firmei strîmb.
Că ai văzut pentru prima dată un castravete care a crescut în copac.

*

Fiecare om îşi are pustiul lui. Pe-al meu l-am botezat Capi.

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s