*George Astaloş – 4 octombrie 1933, Bucuresti Deces: 28 aprilie 2014

George Astalos

Balada încornoratului pirpiriu
Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale
C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus
Hopa hopa Europa-i naşul!

 
Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman
C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă
Pe remorcă şi s-a dus c-o dă cu roţile-n sus
Hopa hopa Europa vine!
Şi mă scoate din noroace ba cu strâmbe ba cu cioace
Pus pe rele cum era duce-l-ar d-aicişa
Că aveam viaţă frumoasă când mi-a pus zbanghii-n casă
Să mă ia şi să mă ducă unde-i pedeapsa mai lungă
Abia m-am dat jos din pat că m-au şi îmbulinat
Să nu văd timpu cum trece cu şampania la rece
Şi cu glojdu în belele ca să se-frupte Pandele
Care mi-a luat de la gură şi potol şi băutură
Hopa hopa Europa trece!
Mă vându gagica mea dar-ar filoxera-n ea
Mama ei de pocnitoare vedea-o-aş cu burta mare
În Herăstrău pe-nmuiate făcând ca pluta pe spate
Cu nuferi pe abdomeni din Pipera şi Fundeni
Pe Pandele şucăreţu da-i-aş cu roşcoave creţu
Că şi-l pune-n găurici şi îl stoarce de lipici
Că eu când n-am avut zmac mi-am pus ţuiu pe batac
Şi cum n-a mai vrut de mine mi-a dat schimschi din bobine
Hopa hopa Europa creşte!
Eu ieşeam să dau cu zoru ea-şi regla carburatoru
Eu la strâns daruri babane ea la bubuit banane
Eu dam la ciuperci ca prostu ea îşi chivernisea rostu
Eu cu pălicarii-n spate ea cu zbengu-n paturi late
Hopa hopa Europa-i mică!
Bărbatu-i deştept cu caru şi-o are-n crăcan cât paru
Şi mai creşte când se pune să o dea pe fapte bune
Adică s-o pună-nfiptă când biboanţa e zbârlită
Cu sămânţă la năduf jos sub Arcul de Triumf
Unde s-a deschis capcana şi-ţi dă la tăbăcit blana
Cu jocuri şi ţipete între buze vinete
Date cu sugiuc de seară s-alunece ca să pară
Prise cu ocaua mică şi sughiţu-n gingirică
Hopa hopa Europa zburdă!

George Astaloş

   
  poetul George Astaloş  
   

Nastere: 4 octombrie 1933, Bucuresti
Deces:

S-a nascut in Bucuresti la 4 octombrie 1933.

Asolvent al Scolii Militare de Topografie din Capitala, promotia 1953, demisioneaza din armata in 1964 si se dedica in exclusivitate scrisului. Debuteaza cu poezie, in 1948, intr-o revista scolara, dar adevaratul debut literar are loc cu feeria dramatica Vin soldatii, reprezentata pe scena Teatrului „ Casandra din Bucuresti in stagiunea 1968-1969.

Volumul Vin soldatii si alte piese (1970) este laureat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. in 1971, cu ocazia Congresului PEN Club International de la Piran (Slovenia), Pietre Emmanuel de la Academia Franceza ii ofera o bursa a guvernului francez la Paris, unde poetul se stabileste definitiv. in 1976 primeste cetatenie franceza, nerenuntand insa la cetatenia romana.

Exclus din Uniunea Scriitorilor Romani, este repus in drepturi dupa evenimentele din 1989. Opteaza pentru limba franceza ca limba a creatiei literare, dar continua sa scrie si in limba romana. Este poet, eseist, romancier, critic si dramaturg. Teoria sa asupra globalitatii teatrului, prezentata in 1976 la congresul organizat de Consiliul Europei pe tema „ Viitorul artelor de spectacol, este una din teoriile de referinta in miscarea teatrala contemporana. Piesele sale de teatru au fost reprezentate pe scenele din Paris, Londra, Washington, New York (Televiziunea NBC), Dortmund, Copenhaga, Rocamadour, Ankara, Sanfose, Metz, Karlsruhe, Edmonton, Lyon, Bucuresti etc. Poezia sa a fost publicata ori difuzata pe antenele de radio si televiziune in Franta, Romania, Italia, Belgia, Germania, Macedonia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Luxemburg, Canada, S. U.A., Porto Rico, Bulgaria. Opera sa a inspirat mai multe teze de doctorat si diplome universitare. Este autorul unui amplu studiu teoretic despre argou (Disertatie asupra argoului). In 1996 publica in Franta o Antologie a poeziei romane contemporane. Din 1972 este redactor-sef al revistei plurilingve de arte, litere si stiinte „Nouvelle Europe.

Din 1986 este membru al Academiei Romano-Americane de Arte si Stiinte.

In studiul asupra Functiei poeziei in era tehnologica, destinat lucrarilor Congresului Mondial al Poetilor (Madrid, 1982), analizand etape ale evolutiei poeziei si constatand o ramanere in urma a acesteia fata de evolutia stiintifico-tehnologica a societatii, George Astalos subliniaza necesitatea racordarii expresiei lirice la epoca moderna, intuind un viitor care va apartine unei agora cu o „intrepatrundere armonioasa dintre poet (intuitie), savant (traducerea intuitiei) si omul politic (realizarea ei). Pentru aceasta insa, considera autorul, este neaparat necesara racordarea poetului (care s-a „auto-marginalizat in epoca actuala) la realitatea imediata, in al carei context poezia are menirea ei clara: „Functia primordiala a poeziei in era tehnologica este de a oferi subiecte de meditatie savantului, al carui demers intelectual nu numai ca nu respinge (refuza sau exclude) imaginarul, ci il cultiva chiar cu asiduitate (). Aceasta functie a poeziei poate fi realizata: „Prin profunzimea substantei vehiculate, prin samburele premonitor al continutului, prin subversitatea si ambiguitatea limbajului, prin multitudinea de interpretari posibile ale tesutului metaforic sau prin structurarea armonica a ritmurilor si sintetica discursivitatii ei, poezia poate si trebuie sa fie unul dintre parametrii de neinlocuit ai gandirii stiintifice.

Criticul literar Gheorghe Grigurcu remarca in lirica lui George Astalos o aspiratie spre perfectiune prin cultivarea „eternului acvatic, a carui rotunjime o vede „prin mijlocirea apei, care e materia perfecta, preferata de spiritul divin. Poetul cultiva un „ lirism neptunic , o „poetica senzuala, fluida . La randul sau, poetul Alexandru Lungu remarca: „Fiorul liricii lui Astalos isi gaseste invesnicirea intr-o structura amintind sobrietatea arhitectonica a unora dintre catedralele romanice, dar si vigoarea armoniei caracteristice muzicii clasice. Poetul este un artist neintrecut al spatiilor si interstitiilor glasuitoare, al subtextului revelator.

Volume de versuri:

Sodron, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Poeme retorice/ Interzise 1958-1968, Bucuresti, Editura Militara, 1991;
Simetrii, Constanta, Editura Pontica, 1991.

Poeziile Elegia ne vom intoarce si Elegia vino intr-o noapte au aparut in volumul Sodron, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970.
Poeziile Sicut erat si Limba Canarului au aparut in volumul Poeme retorice/ Interzise 1958-1968, Bucuresti, Editura Militara, 1991.

 

*VESTEA MORŢII LUI GEORGE ASTALOS A FOST COMUNICATĂ ÎN SEARA ACEASTA ( 28 IV 2014) DE PE SCENA GALEI UNITER . EX ABRUPTO!…

 

 

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Notă | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s