optional pentru iustrat

 

 

575080_394333940600973_286767554_nd11021e0086502b06d541d697c47154c_1_6_0_1545_1164_180_180_0003143681index

 

 

 

 

 

Vinerea neagră

De la daci până la cuza vai istoria confuza
De la cuza până acuma ay istroria nebuna
cum ne-a-ncovoiat în draci de-am rămas fără nădragi cum ne-au scuipat ciupeţii ocoşaţii târgoveţii cu odrasle-n şcoli bălţate…

Noi săparăm glia-ncalte ca să aibe ei să care
cu vagoane nu în care ca să aibe ei să fure
în democraţii obscure deteră ei legi la toate
dar niciuna pe dreptate.

Ageamiii ipistaţii porunciţi de împăraţii
ale căror nume strâmbe făcură-n obraze gâlme
şi la fiecare glie câte-un cot de puşcărie finu gheorghe naş ion le-nfundară om cu om.

O-ncasară îndesat de la veneticul Stat c-au făcut din ţară-un sat fără câini şi fără ghioagă
şi din maică-mea miloagă noilor vechi ipistaţi
numa altfel pipetănaţi dar grăind acelaşi grai
al sudalmei de pe plai. Ci grăind aceea limbă neagră slută şi călâmbă…

De la cuza la nenicu ne-au păpat neica nimicu
ni s-au intentat procesu cum decurge interesu
odraslei de târgoveţi cu patalamaua-n pungă
au muls ţara să se-ajungă pen-că nu am fost în stare să-l dăm noi pe ăl mai mare ori să-l apărăm pe cuza de nătânga şi confuza lor istorie cu fes.

Saci de bani cu interes numit pântece şi snagă
tot sireacă şi pribeagă şi confuză şi beteagă
ai rămas tot pe toloace iz de oi şi boloboace
frumoasă ţară bogată cum ereai la maica fată
iar acum fată sireacă c-au puit pe tine sluta putreagaiul şi cucuta viermii-n rană şi bătuta
toate vin de la Oculta!…

Vechile noastre ceasloave le-au schimbat pe terfeloage sfintele noastre altare le-au vândut pe cinci parale le-au spurcat cu apă tare şi din gheorghe şi ion au ieşit un avorton fără naţie şi tron; care-o ţin într-un bairam.

Ei ne vând noi cumpărăm de la rasa lui ion
alde rasa lui vasile au ajuns de râsul milei…
Tot ce-au fost român şi bun au dat carne pentru tun domnii i-au numit străinul de la sută pân-la unul…

Minus ultimul mai an fără drept la cugetare
un scălâmb cu gura mare spurcată de pe maidan
cel mai mare şarlatan uite cine ne-au ajunsu
să ne puie preţ pre plânsu spoitorii de istorii
saducheul fariseii lângă telefonul roşu i-au zorii ca din poveste

Care i-au cântat cocoşu nu una de-a treia oară
pentru tine maică ţară pentru fiica domnişoară
vândută batjocorită dijmuită jefuită tăvălită de ispită…Nu se mai opresc tâlharii te-au vândut la drumul mare violată la fruntarii în ţepuşi cu lăutarii fără comentarii…teamă numai de contrarii.

Nu mai ştim cum ne mai cheamă nici ruşine nice teamă ne vând aurul pe-o scamă aurul şi taurul ni-l vând alde Boaită Oierul Minotaurul scălâmb încolonat el râde-n rând cu gura pân-la urechi şi scuipat perechi perechi nu se lasă nici scuipat aferim aşa bărbat!…

Dacă-l trecem la cântare nu-i o încercare
toate curg în râul snob din satul globalizare
de chimie şi de smog el ce interese are decât lunga infestare scrie pe-al minciunii blog…

Domn cu rob şi rob cu rob ne vând pruncii bob cu bob au dat blog la boloboace s-a-ntins tifoida-n vace frumuseţa lor de crace fetele noastre sărace
de la roma la stambul pântecele nesătul al miciunii jeg peren pe peretele etern văruit de iarnă vara – ceaţă pe Eden!…

Şi otravă milenară; Doina numai înfioară vărsând lacrima amară. Credeţi numa că le pasă mânuiescu mai nou cnutul cum ne vând de ieri trecutul astăzi ţării zăcământul şi priceperea şi gândul adierile şi vântul le numără pe parale dându-le drept naturale.

Chinu-i chin şi jalea-i jalee ei se scotocesc agale cum să dispărem pe cale în cipici fără sandale
rupţi din somnul fără zalen puşi să ticălim din fugă pe-a procletului spinare Decretul de abdicare
Obiceiuri ne-aţi sluţitu ne-au scos ochii ne-au rupt gâtu a ajuns fală obida pe glie fată omida…

Graiul de pe vechi hrisoave spune-o limbă fără trunchi şi-o slăvire fără slave se târîeşte în genuchi Ţara ca o vită-n jug maicile ei alungate din cotune şi din sate pruncii la cucută sug amăgiţi de punga voastră. Unde este ţara noastră?!

Ce –aţi făcut din ea şi unde aţi împins-o în ce râpe
la o margine de drum dintr-o helişte de lume
unde domn e bunul plac şi preţul de un pitac
preţul lui de eunuc şi cântarea ieri de slave
azi e cântecul de cuc rătăcit din minţi bolnave.

I-om cânta deci Maicii Ave imporând pre Domnul nost să ne deie înc-un rost astăzi la Vinerea Mare
astăzi la Vinerea Neagră Ţarii glia din mormântul
care ne-au sporit Cuvântul.

Coborâ-s-ar de pe Cruce ţara sfântă maica dulce
Ţara mea de floare-albastră va trece şi-acest mormânt până la deznodământ s-ajungă la Înviere precum datina i-o cere fragedă şi reavănă
rodind din cunoaştere îngropând toţi impostorii
pe valea unde trec norii unde-i sunt mântuitorii

Unde stă Mântuitorul ospeţind însoţitorii
Celor şapte vieţi ce-i sfarmă răului toată tăria
Mai mult decât orice armă doar se ştie poezia
cea cu pieptul de aramă…Trează o vor prinde zorii şi-or să vază trecătorii

La lumina lumânării sfinte de la sfânta Inviere
că un neam nicicum nu piere; am fost scrişi de Dumnezeu taman din ceaslovul de maian!

Închinămu-ni-Te-Ţie!Taină mare Taină vie!
Minunea lui Dumnezeu: „Ca să mântui neamul Tău”Dumnezeul Marele care ne-au tocmit
Din plângeri legea şi hotarele ni le dă-nsutit
Din frângeri şi din strop sfinţit de vin
Strigă Românicei noastre:” Iată vin!”

(diac tomnatic şi alumn)

 

 

1508581_10152766268858642_3288874488591293744_n1238717_583405518414765_95062978_n1959223_572724799508530_6172852007446305216_n

 

ALTĂDATĂ ŞI DUPĂ ACEEA

 

Altădată

Altădată veneai la fereastră
Ca un fior cu o cutremurare;
Fusese desigur şi aşteptare
Fusese şi vis şi colastră;

Dar te primisem desculţ
Încântat de ce-a dat peste mine;
De atunci urc şi tot urc şi iar urc
Te caut pe măguri în munţi;

Vara la mare cu soarele
Îmi închipui că eşti nepătruns
Şi de privirile lui iscoditoare
Ostenita mea căutare e drum

Unde m-am însoţit cu mulţi alţii
La fel însetaţi şi flămânzi
Mai ales nu m-am înecat în libaţii
Alţii ca anafura pâinii sunt blânzi.

Ne vei cerne din grâu ca neghina
Cine ne va privi deslusit fără trup?
Uneori mi se face dor de lumină
Cel mai des spaime-n vise irump.

După aceea

Va fi in adevăr prea minunat
Ce vom vedea la înviere:
Dezbrăca-vom trupul acesta udat
De lacrimi şi de durere;

Fi-vom ca îngerii din cer
Şi unii chiar trimişi
Călăuze celor ce ne cer
Cu ochii închişi,

De obidă şi lăcomie
De excese dar nu de zel;
De trufia mică de-a fi tu eu
Tu biciul
şi eu spinarea lui Dumnezeu.

Înainte de-a îţi aduce aminte
Că ud te-ai născut şi pieri-vei la fel;
Iar noi îl vom conduce către unicul ţel
Că recele poate fi încă odată fierbinte!

Că totul se şterge
Ci totul se uită
Că viaţa pe pământ n-a fost
decât o pildă durută.

no care10174941_10152766268143642_523077131725551654_n

Plimbarea de seară

Am mers pe bulevard înainte cale de un ceas.
Însă cum mergeam aveam nu ştiu de ce impresia
tot mai acută că mă roteam în cerc:aceleaşi
maşini şi agresive şi multe oameni cenuşii roiuri
telefoane mobile ţânţari şi aceleaşi înţepături
leneşe cu un singur cuvânt cel mult două sau trei
afacere bani gloanţe grohăitul maşinilor umerii
lăsaţi ai mulţimuilor care se roteau lângă mine în cerc
tot mai strâns tot mai abulici: vecinii de promenadă.
O
Singura deosebire era că ei se grăbeau iar eu nu!
La un moment maşinile erau parcă un val de lăcuste
aveau aceeaşi culoare muşcau aerul pătat cu aceeaşi
viteză înjurături ţipete un accident cercul nu se lărgea
bulevardul mergea înainte eram parcă într-un coşmar
totuşi conştient eram că eu nu visam şi nici cel puţin
vecinii mei pietonali indiferenţi de mine vorbind
singuri pe celulare şi la nesfârşit pe mobile ţânţarii
spun ei nu sunt ofensivi ne învăţăm cu de toate.
OO
Sunt câteva butoane şi un singur sens obişnuinţa.
Bulevardul ducea înainte cercul se strângea valurile
nopţii cosmice începură a creşte dădeau peste mal
când am auzit strigătul şi alarma tzunami norul
japonez ajunsese deasupra bulevardului la 2500
de metri deasupra noastră însă nu se oprea mulţimea
dansa oarbă în fericirea ei blestemată era parcă un singur
şi inutil obiect aruncat din văzduh nu era nici un stop
să oprească aglomeraţia năduşind cercul se strângea.
OOO

Se rotea şi el ameţitor strangulându-ne parcă gâtuindu-ne
între volan şi parbrize fără centură de siguranţă.
Ţânţarii înţepau veninoşi lăcustele devorau oameni
stâlpi case blocuri cu zece etaje pietonii fierbeau
în acelaşi cazan mergeam înainte bulveradul mocnea
mut numai florile-strat gingaşe răsădite de dimineaţă
surâdeau cu acel surâs parcă al unui nou născut in vitro.

kum este korpul lui isusmormantul-gol1maria-magdalena-web

 

Psalmul sonnet

Dumnezeu este dar nu se lasă pipăit.
Dumnezeu este pentru că este.
Dumnezeu pâna acolo la infinit.
Dumnezeu din adâncuri şi de pe creste.

 

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s