RUGĂCIUNEA RUGĂCIUNILOR

duhulAratarea-Maicii-Domnului-lui-Valeriu-in-Noaptea-de-Craciun-1951

 

De la Matei cetire

 

Veniţi la Mine: sunt aici demult

Vinedcătorule706ab293a6c4ca0ba33812ab311b1fe1_1_6_0_720_549_180_180_000895105947768951.4cc4c2291779_240183612687070_7848896_n550x22293ece1a6ecfefd83c530cd8c26321968_1_6_0_720_480_180_180_0012670685

 
A trecut seara a venit dmineaţa
Aici am şezut;
Toţi cei osteniţi şi împovaraţi;
Mai simt povara mea ca pe-o durere
Cocoaşă rea care mă urâţeşte şi nu
Piere; şi Eu vă voi odihni pe voi: cum ?
Doamne dacă ochii nu mi-i ridic şi nici
Noaptea nu mi-i înhid decât cu pastile;
Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţa
Ţi-vă de la Mine: am vrut şi nimic nu
Am învăţat lumea cu vicleniile ei mă
Întoarce mereu de pe cale spre răul din mine;
că sunt blând şi smerit cu inima;
iată un lucru ce pare simplu atât de greu
să fii blând şi smerit cu inima
care îţi cere tot
timpul să calci pe alături prin spini;
şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre;
am vrea atât de mult şi-atât de mult dorim
dar sufletele noastre sunt nor de pulbere
sunt smog şi emanaţiune toxică
nu se împacă nici cu smerenia
nici cu rugăciunea în genunchi
despre măsură nu mai vorbim, abia
din când în gând şi-atunci vicleanul
fuge de la una la altele căci chiar atunci
trece viaţa pe drum cu ale sale
fustiţe scurte o latră cânii peste gard
de la vecini ne zăpăcim şi suntem în
ispită duşi noi o numim eroare;
Căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.
Învaţă-mă cum să le port Vindecătorule
Fără de silă şi fără obidă, învaţă-mă
Cum să viez şi nu să mor; învaţă-mă
Cum să mă rog şi jugul şi povara Ta să le
Duc să-mi fie ca mângâierea Ta uşoară…

Oh adierea şi răcoarea să le simt din plin
Şi vindecarea şi lăsarea din obiezi şi chin
Amin Amin Amin !

 Golden Ugaritic TaSherit

 

Călugărul de la “55”

Îşi face cruci la fiecare pas şi-n fiecare colţ
Rosteşte rugăciunea inimii „Iisuse, miluieşte-mă!”
Nu uită dogmele însă respinge dogma
Dar ispiteşte şi se lasă ispitit.
Prea mute întrebări îndoaie norma.

Călugărul mirean de la apt. 55
Cel întîlnit pe scară şontâc-şontâc
În biserică stă ca pe spini mai curând
Ar merge într-un codru întunecat sau în pustia
De la Marea Moartă să uite şi să nu mai vadă nimic.

Detestă glumele erotice evită pornografia
Prezentă pretutindeni şi în orice forme…
Îi rămâne, cu toate astea, atâta timp
Pe care nu mai are cu ce să-l umple.
Dacă nu provoacă musai să se lase el ispitit.

Să fie rugăciunea inimii de-ajuns?
Iată întrebarea simplă care-i dă târcoale
De dimineaţă până hăt cătră apus;
Îşi face cruci la fiecare pas şi-n fiercare colţ
Invocă numele Mântuitorului Hristos Iisus.

 

Predică la ţărmul uscat1982069_480072812093254_5677615402439826100_n
lui Basarab Nicolescu

Suntem de acord că realitatea este o prostituată universală.
Că orice gând se prostituează chiar din momentul când e gândit.
Că religia care l-a pus pe om în locul lui Dumnezeu a bagatelizat omul voind să-l desacralizeze pe Domnul – ceea ce lui Marx nu i-a prea ieşit.

Şi cearta dintre religii ca dintre cumetre la garduri
Fiecare etalând acaretul stăpânului ei sau fustele-i înfoiate
Cum să-şi salveze atunci omul buna credinţă la praguri
În faţa necredinţei ca volbura râului şi a trufiei neruşinate?

Un foc mistuitor va arde cât de curând Pământul
Găsind pe om în toate descoperit– mereu nesupus
Nici cel puţin în ultima clipă când ar fi cazul să se căiască
De ce şi cum l-au pus pe lemn pe inocentul Iisus?!!

Şi nu se vor salva decât tot inocenţii
Săracii cu duhul şi cei ce în tot timpul acesta au plâns
Făcătorii de pace, cei blânzi, dar şi înţelepţii
Fi-va un nou răsărit ce nu va mai avea apus…

 

aconcagua-01Despre cei aparent fără rost

Cum creşte firul ierbii din nimic
Şi-ajunge de lumină tăvălit,
El e un semn: e degetul Preasfântului
Deci nimeni nu ar trebui hulit

Când râdem şi ne veselim netoţi
De alţii care fac umbră pământului
Degeaba: Credeţi că-i aşa?
Miram-aş şi m-aş îndoi. Au rostul lor.

 

93ece1a6ecfefd83c530cd8c26321968_1_6_0_720_480_180_180_0012670685

 

icons-theotokos_07-300x215

Maica Domnului

Maica Domnului cea vergură
Maica Domnului cea serioasă
Maica Domnului clişeu de negură
Maica Domnului cea nemânioasă
Maica Domnului se roagă într-o şură
Unde-l naşte pe Hristos dintr-o idee
Maica Domnul miloasă/ o epură
Maica Domnului vindecătoare
Crin şi Rodie Leandru Floare
De Zambilă tandră şi discret mirositoare
Buruieni ce-adună-n ele soare
Şi otrăvuri pentru muşcătură
Umbre-adânci în ochi de milă
Ea ne vindecă puţin şi de uitare
Ea ne caută puţin şi de iubire
Ne răzbeşte tare în căutătură
Ochii ei cât un Ghenizaret: o mare…

A trăit zile de tot amare
Fiul ei născut să fie Rege
A ajuns pe cruce ca un oarecare
Sabie trecu prin inima-i de mamă
Maica Domnului cea plânsă cea abstrasă
Eu mă rog la Maica Domnului suavă
Ea repetă rugăciunea pentru mine
Mă învaţă superbiaş; umilinţa ca virtute; brav
Să fiu; voinţa şi putinţa în aceeaşi minte:
Cum va fi când voi intra la Rege
Cum va fi şi cât mă va-nţelege
Dacă a ţinut-o şi pe ea deoparte
O femeie, o biografie-şi ce soarte!

Doamne, Doamne, ai grijă de toate
De-amănunte de cedări de maripăcate
Toate din iubirea Maicii fie-ne iertate!

Mă uit la cer4387cuba__d__mister_si_exotic_14_3

Mă uit la cer mă uit la flori mă uit la blocuri
Sunt prea aproape să nu văd ruinuri
Atunci ce poate fi ne-efemer pe tocuri
Călcând cu eleganţă în balercă fierbe vinul

Atunci ce poate fi ne-efemer pe tocuri?
Ce gest suav al mâinii prăbuşeşte blocuri?
Sunt crengile amestecând în linuri
Dulci vinuri şi tari vinuri mânuind destinuri.

Uluitoare logici fac legi de fier suav anapoda
Nu ştiu ce pot lua de-a sila ce pot da
Ferestrele în zori se crapă paturi scârţâind de vînturi
Oamenii zboară albe pene/îngeri pe mormânturi

Nu ştim ce pot lua cu dânşii sau ce pot lăsa…

 

Rugăciune

maria_de_magdala

Dacă tu eşti aici cu mine
De ce vreau şi mai mult
De ce cred că ar fi mai bine
Cea lipsind de lângă mine

De ce nu o aştept tăcut
Răbdător doamne ca tine?
Tresar aştept ceva de bine
Când binele eşti tu şi uiţi

Nu-mi dai tăcerea şi răbdarea
Puterea să aştept cu tine
Dacă tu eşti aici cu mine
Ce-mi trebuie oare mai mult?

timthumb.phpDragă străine

Nu mă vezi nu te mai uiţi la mine
Aşa poate ne stă cel ai bine
Eu să-ţi spun ţie biete străine
Tu să-mi spui mie dragă străine.

Tu să-mi încâlceşti faţa nerasă
Eu să-ţi trec prin barba mătăsoasă
Şi din aste jocuri şi închipuiri
Să-ţi aduci amine cum am fost noi miri

Uneia şi-aceleiaşi frumoase
Pe la zece tu şi eu de pe la şase
Nu iluzii ne făceam sau planuri
Era legea să ne tăvălim în lanuri

Tu isteţ ca zorii eu timid ca seara
Şi când terminam se jăluia vioara
Spărgeam sticle cu vin negru de uluci
Îţi aduci aminte cum era atunci?

Chipul şi asemănarea

 

 

hamlet-ostermeier2_306x2041m503604_95ce14118_p

Nu-mi pot închipui un dumnezeru feroce
Dar nici unul edulcorat: ceva de mijloc?
Imposibil. Mai bine o idée pură. O epură
Mai bine să ne vadă el cum am ajuns

După atâtea mii de ani de când arde scâteia
Iar bunul dumnezeu a devenit ideea învârtind
Volanul unei maşinării greu de închipuit
Dând ploaia şi pentru cei răi şi pentru buni

Ştergând de lacrimi chinuitul copil al nimănui
Îmbărbătând pe slăbănog speranţă dând
Milogului şi cerşetorului din uşile bisericii
Lăsând pe preoţi să-i alunge sau să-mpartă

Mila cu ei (făcându-se că nu se vede: sau
Chiar nu vede) ochiul cosmic fiind
Atunci de partea cealaltă a cosmosului
Sau lăstărind de buruieni planetele vecine…

Al veacului acesta şi al următoarelor
Fără abac fără calculator fără contabil
Dar bineînţeles atât ataşant de caritabil
Că-şi poate aminti în fiecare clipă de oricine

E chipul şi asemănarea mea atunci când
Totul este bine şi curge laptele şi mierea
Pe pământ sau când oprind războaiele
Urmează un calm mic cât să arăm ogoarele.

Calea spre mântuiremaxresdefault

 

 

5990b-8615758-md71efc-3507753940_044c2e735f7fc73-5ec3ea27353d686ee67ac5d9dbce3ff6autism-mare

Cum spui acolo –n carte tu spun şi eu aici
Viaţa este dată puţină/ povară celor mici
Le-ajunge lor speranţa la lumea de apoi
Aici neruşinarea şi viciul sunt în toi.

Voinţa de putere o-nvaţă de copii
Puternicii se nasc din tatăl numiţi fii
Nespînzuraţi pe cruce în râsul galeriei /astfel
Numai aleşii născuţi din taina fecioriei

A Sfintei Fecioare luând în pântec plod
Sămânţă curioasă de mag şi voievod;
Batjocorit scuipat în urmă de isteria mulţimii
Cel parte sfântă azi din ecuaţia Treimii.

Ne închinăm Lui cerând îndurare
Iertăm secăturile lacome murite-n depravare
Cu gândul la Lazăr cel din poarta bogatului
Din sânul lui Avraam în rai pe costişa suhatului

Dincoace de prăpastia adâncă ce ne desparte
Cum citim deci acolo la sfânta carte
De răii cei lacomi din lumea de dincoace
În care între unii şi alţii nu poate fi punte

Nici pace şi-nvoire cu minciuna de qintale
Sunt spinii otrăviţi pe tot mai strâmta cale
Ce duce-n cer la Tine Fiul lui Dumnezeu
Pe cale un punct mic cât o scamă sunt eu

 

Rugaciune

Doamne să văd
Atâta te rog
Să te văd!

Şi lumea toată
Luminându-se
Va fi a mea!

 71efc-3507753940_044c2e735f

NOUA DIMENSIUNE

S-a intreruprt lumina de pe circuite
Venetia s-a scufundat marea e goală
La poli nu a mai înflorit decât urzica

Privirea ta era cuminte şi smerită
Păşim acum pe apa mării în sandale
Urzica o culegem pentru glastră

Obişnuiţi uşor cu burta goală
Avem ochi aprinşi lucind de fericire
Fără Veneţia cu cerul de la poli

Nemărginire în nemărginire din nemărginire
Atol pe pajiştea albastră protocol
Vom fi curând actanţii unui alt botez

Avertizaţi ca să ne ţinem de mâini bine
Păstrând cu grijă gura de apă bula de aer
Avertizaţi că puteam trăi şi aşa

Mult mai uşor fără violenţă şi săbii
Nu a prea înţeles nimeni atunci la război
Când acestea se vor mai vindeca

Astăzi e ziua a doua din noul eon
Puţini ne vom adapta iar unii deloc
Adaptabilii sub noul cer trăi-vor cât vor.

 

POEZIA/
OARBA CARE M-A DUS DE MÂNĂ

 

books-300x1871907616_520297708079410_10543433_a

Azi pot să mă numesc(pe alocuri) desăvârsit.
A fost si un timp însă când mă simţeam
Copleşit si plin de complexe…Nu numai din cauza fetelor;
citisem atat de puţin; nazuiam într-o lume din ce în ce
mai complexă şi grea; mă simţeam depăşit
de năzuinţa mea, dar o lăsam înainte să meragă
de-a oarba, şi când se împiedica îi strigam: Hei.
nu vrei să ne întoarcem mai bine la păşunile noastre?
Ea, nu! Încăpăţânată muiere năzunţa mea!
Mergea înainte cu capul în piept spunând: Am şi început
să văd în zare câte ceva; ţine-te tare de mine
şi nu te da batut.; mai ales nu te da bătut;
restul lasă pe mine!

APOCALIPSA 1003060_577212402347291_2012388185_nCUM RERUM

Avioane cad din cer abrupte- vasă
Amintind pe mări trufia din Apus!
Întrebările rămân fără răspuns
Omul e cernut prin sita deasă.

Ziua doua- o erupţie-n Island
Vulturul şi-a schimbat singur zborul
Stă încremenit aeroplanu-n Gand.
Cabinetele altarele – soborul

N-au răspuns la norul de cenuşă
De vulcan încins ca abatorul
Holocaustului- incredibilă mirare!

O apocalipsă mică pe subt uşa mare…
Dacă ieri la toate răspundea motorul
Omul însuşi azi e-un semn de întrebare.

REPUBLICA UNIVERSALĂ

1003898_1473011959591331_1252653549_nAtunci vi s-au dezlegat
Limbile neam păcătos
Din iad şi până afară
Să înţelegeţi argintiul
Grai şi curat al Domnului
Nostru Iisus Hristos
Într-o Republică de fraţi
Ortodoxa dar şiUniversală

DOINA MAICII f57ee-000_8d2c65921

Maică sfântă şi duioasă
Cum să te găsim acasă
Să ne pui mâna pe frunte
Bolile să nu ne-nfrunte

Bolile să se ferească
De mâna ta îngerească
De surâsul tău divin
Parfumul de alb şi crin

Care-l răspândeşti în jur
Să faci aerul mai pur
Iar văzduhul să-l faci cer
Ia-mă să trăiesc în el

Căci aici mi s-a urât
De păcat de vină: cât
Plin sunt ca de bube rele
Spune-mi ca să vin în stele

Vin cu toate florile
Şi cântările din strană
Florile de la icoană
Şi durerile din rană.

 

CANON

646x404

GREU CANON NE DAI VINECĂTORULE
PENTRU SLAVA TA SI AL TĂU NIMB:
NICI PE TATĂ NICI PE MAMĂ
SĂ IUBIM MAI MULT DECÂT PE TINE/

SCHIMB PENTRU ACESTEA NU EXISTĂ
ŞI NICI TÂRG DESPARŢI PE FIU
DE TATĂL LUI DE PE PĂMÂNT PE FIICĂ
DE-A SA MAMĂ ŞI DE SOACRA EI PE NORĂ

PENTRU SECERIŞUL DE ARAMĂ SFÂNT
AL CREDINŢEI CARE-N POALA TA NE ŢINE
ŞI NOI NE SUPUNEM NU CÂRTIM CEL CE
CÂRTEŞTE VREDNIC NU ESTE DE TINE!

CANON DE ZIUA URMATOAREcharisma-carpenter-premiere-this-is-the-end-03

Un pahar de apă rece unuia din aceştia mici
Care au străbătut drum lung pe arşiţă grea
Însă drumul greu nu ajunge până la mine
Mă întreb dacă sunt aşa făcut să nu pot face binele ;

Şi atunci cum aş grăi în nume de prooroc
Dacă nici de la depărtare nu semăn cu tine?!
Rasa mea este ceva între buruiană şi dobitoc
Insist dacă sunt anume făcut aşa să nu fac binele…

Hulpav şi lacom şi rău la privire
Cum aş putea să-ţi port crucea cea grea,
Când de niciunde nu am măcar o amintire
Că aş mai fi purtat-o şi în altă viaţă/cândva?!

 

 

3499786-this-is-the-endPSALM

 

Voi chiar credeţi că ei nu ştiu ce ştiţi voi
voi chiar credeţi că ei nu ştiu ce ştiţi voi că limba calului stă în copitele lui agere şi a vacii în ugerul plin numai omul cu aroganţa lui le poate stăpâni
şi plantele pe care le striveşte cu picioarele trandafirul jertfit singurul ce se împotriveşte cu spinii dar aroganţa omului a gasit ac de cojocul împotrivirii l-a altoit adică l-a castrat pe trandafir cum a castrat şi taurul şi calul şi tot ce lui s-a îmopotrivit lui şi copiilor omului
care aleargă pe caii putere acum calculaţi pe puterea unui cal viu
voi chiar credeţi că acestea sunt jocuri şi jucării că isteaţa natură va fi ostatecă la infinit aroganţei omului voi chiar credeţi lucrul acesta? rău credeţi! prost credeţi! fals credeţi! că vine timpul împotrivirii şi el a şi venit, timpul revelaţiei numit apocalipsa/
când omul şi fiara vor fi deopotrivă fraţi şi deopotrivă se vor ajuta şi se vor iubi…

 

FRICA

Frica dă târcoale vieţii

în timpul vieţii!

numai
din când în când.

Ce culoare o fi având frica
nimeni nu (0) se întreabă.

O punem în pământ
cu moartea din ladă.

Râde sau plânge

de frică,frica atunci?

Ca nişte animale

într-o ladă de scânduri ajungem
peste care se toarnă pământ.

Cei vii au inventat ritualuri.
pe margini plîng impocriţii

iar popa cădelniţează.
Ca nişte animale

într-o ladă de scânduri

ajungem.

 

Frica de întunericEmma-Watson-in-End-of-the-World-378039722771753708

Frica umblă pe întuneric la miezul nopţii
Dând târcoale pe lângă cei singuri: le numără
Paşii le ascultă bătăile inimii. Nu-i opreşte din mers
Le iuţeşte pasul până ce ies din pădure în luminiş.

Frica e curioasă de laşitatea lor. Ea ştie că poate lua
Tot ce doreşte din buzunarele lor le numără paşii frânţi
Şi împiedicaţi le împânzşte vederea îi aruncă în îndoială
Şi în cumpănă-i pune de rostul ce şi l-au propus.

Există şi o frică de evenimente

Cum şi istoria lumii
Are frica şi fricile ei;

ea a inventat bulăul
Bătaia acolo la tălpi

percheziţia intimă la izmene
În lagăre indecente torturi

imaginaţia o cam ia razna.

 

Frica de necunoscut

612bfb5e16cd

frica de fiară frica de om
Care nu ştii niciodată

ce i se năzare se vede
Pe rând fiară şi necunoscut

ascunzând cuţitul în sân.
Frica de necunoscut

a fecioarei

în noaptea nunţii.

 

(Vor naşte cei doi necunoscuţi fii şi fiice care sunt crescuţi
De frică mai mult decât de laptele mamei de umbre
De întunericul nopţii din dormitor atunci când rămân
Singuri şi-l cheamă pe Bunul Dumnezeu la patul lor.

…………………………………………………………………….
Dar cei fără cămin cei fără dormitor cei părăsiţi
Cei fără mamă şi tată au şi ei frica lor? O, ei râd
De aceasta şi o înfruntă cu teribilismul celui
Ce neavând nimic nu are ce pierde. Frica sub pod

Frica pe câmp frica de pe platformele trenurilor
Sar pe ele din mers călătorind clandestin mici glorii
Ale fricii fără teamă şi fără prihană au şi ei frica lor teama
De ziua de mâine că nu vor mai putea fi manglitori…)

 137-sm

PIAŢA UNIVERSITĂŢII

(ALTAR)

Am fost prezenţi la Piaţa Universităţii
Şi am îngenuncheat cu toţi şi ne-am rugat
Şi am spus Tatăl Nostru am strigai Jos comunismul
A fost-cum să vă spun-fructul biodiversităţii

Cei răi ajunşi între cei buni o clipă
Dar rezultatul fu cumplit: o zi ca o tornadă
În 13 iunie din acel an de pripă şi risipă
Peste splendoare-au asmuţit sumbra mineriadă…

Apoi n-am mai putut ingenunchea
Am fost numiţi „golani” mândrindu-ne
Cu eticheta prinsă-n piept ca pe-o cocardă
Doar inima lăsând ea singură să salte şi să ardă…

Ceeea ce am făcut se poate repeta
În vis orice „golan” are un mic altar
Domnul ne vede şi ne ştie după nume
Cum am iubit acolo cum speram cum fremătam…

Iubi-vom şapte vieţi până la cea din urmă
lume pentru care noi cântam acolo şi anume

Jos comunismul Tatăl nostru un atlas de nume…
Harta lumii pe cer cu cridă ca pe asfalt o desemnam.THIS-IS-THE-END-poster1

 

CE SĂ MĂ FAC CU TIMPUL14

Ce să mă fac cu timpul care a trecut?
Ce să fac cu timpul dacă mi-a trecut?

Aş tăia din el cu un cuţit felii
Şi ieşind pe drum le-aş împărţi

Celor fără soartă fără timp
Celor care plâng în prag de zi

Cu tot plânsul meu i-aş înveli
Cu toată splendoarea i-aşi înveseli

Mai apoi am coborî în cramă
Unde vinul vechi stă să n-adoarmă

Unde şi noi vom fi treji ne- adormi-vom
Treji de vin şi de cât mult liubi-vom

Treji şi dezmierdaţi de-o briză de uitare
Mai miloasă decât ortice dezmierdare;

Treji şi dezmierdaţi de vreo uitare
Mai miloasă decât sfântul soare…

 

taranul-si-martoagaIOV
(Noduri şi semne de Nichita Stănescu)

Desfăcea noduri
Punea semene
Cuielor bătute-n scânduri
Aşa işi construia singur zi de zi
Sicriul el de capul lui.

Veniră la urmă unul şi altul
Şi se uitară la semnele lui
La nodurile desfăcute
Nimic din toate acestea
Nu se vor transforma îi ziceau,în statui.

Nici cel puţin numele tău nelumit
Anonims XXI
Un nod şi un semn mai târziu
Desfăcut de altă mână
Şi bătut în alt cui.

 3suferinta-aduce-rabdare-si-rabdarea-curatire_3fcdd13deecd4a300x300-000000-80-0-0

FEMEILOR DE FIECARE ZI

Şi tu Elena numai tu
Şi tu Irina numai tu (dar înca nu)
Şi Flory tu numai tu; şi tu Maria- Diana;
Şi tu Laura numai tu; şi toate celelalte fete
Toate celelalte numai ele: şi tu şi tu şi tu
Numai tu femeie sfântă şi îngândurată
Năpăstuită mângâiată prigonită gelozită
(şi pe bună dreptate) numai tu şi tu şi tu
Aţi pus suflet şi trup, şi nu neaparat trup,
Dar mai ales suflet aţi pus şi trupul vi l-aţi dăruit
Să-l naşteţi pe Fiul Omului cel mai de jos…
Care o singură dată la mii de ani lumină
S-a numit IISUS şi FIUL LUI DEMNEZEU
CELUI VIU din Maica lui Fecioara Maria
Căreia şi tu şi voi şi noi toţi ne închinăm
Şi o preaslăvim în numele TATĂLUI NOSTRU
CEL DINCOLO DE STELE INCREAT ŞI DIVIN.

VENEŢIA SUSPINĂ TRISTĂ PE CANALE

 

rabdarea-in-ispite_5b7165a932eaf3

Bate San Marco miezul nopţii grele
Nainte să ajungem în Veneţea
Între bagaje-i transportăm tristeţea
Din cărţi din filmele cu santinele…

Cu guarzi care pândesc îndrăgostiţii
Veniţi să-şi pape banii pe săruturi
Guarzii pot deveni pe fond misiţii
Stării de graţie lovind în scuturi…

Ca-n clopotele lui San Marco vinovate
Că bat de miezul nopţii chiar în noapte
Şi nu aşteaptă zorii ca să vină

Să facă–ndrăgostiţilor lumină
Iar guarzilor pentruu pândiri, penale…
Veneţia suspină tristă pe canale…

ANTI CRI922749_417452038353254_349408545_n

I-am strigat, în noapte, lui Edvard Munch:
„Opreşte Strigătul, Dementule!”
Nu vezi că jumătate de planetă
A şi înnebunit vorbeşte numai
De dezastre zilnic aduce mai aproape
De noi Apocalipsa Sf. Ioan din Patmos;
Acolo cel puţin e – o revelaţie
Poetică şi încâlcită o profeţie biblică
Iar Biblia nu-i chiar o carte la îndemâna
Orişicui anume omul ca să-şi bată capul
Şi să-şi stoarcă mintea cu ea fără
Credinţă nu-nţelege nimic pre când TU,
Dementule, ai lăţit Strigătul şi l-ai lungit
De-a lungul şi de-a latul continentelor
Cât globul pământesc şi mai departe
Răzbătând şi-n altre stele, deci îţi poruncim:
„Opreşte Strigătul, Dementule!”images

Anunțuri

Despre absentul

Nula dies sine linea
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s